Din nou acasa…
Eu unul, asteptam cu nerabdare sa ajung acasa!
Stiu ca multi dintre voi, ar spune ceva de genul: “de ce nu ai ramas acolo?”
Este un raspuns pe cat de simplu, pe atat de absurd (pentru voi): Nu ma vad, inca, integrat in alta lume, decat in Romania.
Pot sa explic, pe scurt, ca sa nu fiu un alt “fitzos” care poate credeti ca da niste raspunsuri evazive.
Pot spune ca a fost o experienta unica, demna de a fi urmata de altii, pentru ca am ras, ne-am distrat la petrecerile pe care le dadeam in fiecare sfarsit de saptamana si numai vorbesc despre plimbarile din orasul in care am lucrat sau cele la nivel national pe care am avut ocazia sa le fac(em)!
Dar pana la urma, ce ati prefera: sa mergeti sa lucrati acolo si poate sa ramaneti ilegal (sau legal, daca va inscrieti la un community college) sau sa mergeti cu o calificare (o diploma de licenta sau master) avand oportunitatea sa va alegeti o meserie COOL pe care sa o practicati in asa fel incat sa va placa in USA (integrarea venind de la sine) ?
Eu am ales a 2-a varianta de aceea am revenit acasa; sa pot pleca cand ma simt pregatit!
Am fost invitat la scurt timp dupa revenirea in tara la o emisiune radio a unei foste colege de facultate si o buna prietena. Prima intrebare a fost: Cand mai pleci in strainatate sau de ce ai revenit?
Lasand la o parte anumite amanunte pe care ea le stie vis-avis de posibilitatile mele de a pleca peste hotare sau cele legate de posibilitatea mea de a ramane in USA… a avut dreptate; cand toti incearca sa plece din Romania, eu incerc sa raman.
Pot spune ca am ramas socat zilele trecute, cand din curiozitate, am cautat pe GOOGLE pareri ale unor tineri care au fost si ei plecati cu acelasi tip de program Work & Travel.
Sincer?… Am fost dezamagit de calitatea lor umana (sunt doar cazuri particulare gasite de mine; nu se aplica tuturor) din simplul motiv ca blamau Romania si ce multe rele se pot intampla in acesta tara si ca cel mai mare scop in viata al lor este sa ramana in USA.
Acum vin eu, dupa o mica perioada de analiza a acelor randuri, sa spun:
Nu ar fi mai bine sa pleci tu frumos, departe de casa si sa ne lasi cu gandurile tale de razvratire, ramanand in anonimitate?
Eu zic ca ar fi cel mai bine.
Ador sa rad, de cand am venit in tara, de diferite plangeri care le fac unii si altii referitor la orice din tara asta; pentru asta ii dau credit si incep sa il inteleg pe unul dintre prietenii mei, Ciprian, cand inainte de plecarea mea in USA imi spunea (imi cer scuze Cip, dar de abia acum inteleg) ca poate vom avea nevoie de mai multi ani (poate 50) pana cand sa ne ridicam ca societate. Asta nu din cauza PIB-ului sau a altor indicatori economici, ci pur si simplu sa schimbam mentalitatea. Altfel vom evolua.
DAR destul cu politica (asta inseamna politica: dezbaterea constructiva in favoarea comunitatii; lucru neinteles de clasa politaca din RO 
) , hai sa revenim la ceva mai important!
VOI POSTA in zilele urmatoare adevarata experienta americana, pe care sunt sigur ca o asteptati!
Pana atunci,
HAVE A GOOD ONE,
Lolo out
))
) Asta ca sa vedeti ca acei zgarie nori pe care ii vedeti numai in poze.. sau filme( dupa caz) sunt decat “varful aisbergului”!
